Plantele perene
In limbaj cotidian, plantele perene sunt descrise adesea ca plante cu o raspandire mare.Definitia corecta suna de fapt altfel: plantele perene sunt plantele cu o lunga durata de viata, plante care in fiecare primavara expulzeaza noi boboci.Bobocii se pot dezvolta deasupra solului, pe sol sau chiar in subsol.Substantele nutritive, precum si apa necesara vor fi stocate in tuberculi, cepe sau radacinile carnoase.Nu toate plantele perene isi pierd frunzele toamna.Durata de viata a plantelor este lunga si se intinde de regula pe mai multe decenii.Ceea ce urmeaza este un scurt sumar:
- Crinii imperiali, narcisele, bujorii- pana la 78 de ani;
- Ghioceii, viorelele- pana la 60 de ani;
-Papucul- doamnei, floxul sau brumarelele, amarilusul- pana la 50 de ani;
-Stanjeneii, ochiul- boului, hemerocalllis, toporasii- pana la 47 de ani;
-Splinuta sau solidago, hepatica sau crucea voinicului, primula- pana la 30 de ani.
In esenta, plantele perene sunt impartite in plante perene iubitoare de soare si plante perene iubitoare de umbra.In clasa celor iubitoare de umbra intra toate plantele care au avut initial originea in padure.La acestea se mai adauga de ex. si hepatica, floarea- pastelui (Anemone nemorosa), mierea- ursului si mai multe plante din clasa ophioglossaceae.Plantele iubitoare de umbra pot trai si in locurile insorite, cu conditia sa fie bine udate.
Deosebit de practice sunt plantele perene care pot sta toata ziua in soare.Acestea sunt impartite in plante agatatoare si plante pitice, de strat.Ele sunt colorate, variate si adesea ft. exotice.
Plantele perene cresc atat in soluri bogate in substante nutritive, cat si in cele sarace.La plantare trebuie respectata o distanta suficienta intre plante.
Sfat:- Inainte de plantare, informati-va asupra marimii pe care o va avea planta la maturitate.
Perioadele clasice de plantare sunt primavara si toamna.Soiurile usor sensibile la inghet se vor planta primavara.Plantele perene trebuie regulat feritilizate.In principiu se poate renunta la fertilizantul sintetic, folosindu-se in loc fertilizant organic sau compost.Gunoiul de grajd poate fi amestecat cu acesta numai daca este bine fermentat.Perioada optima pt fertilizare este de la sfarsitul lui aprilie pana la mijlocul lui mai.
Important:- In perioadele secetoase, plantele perene trebuie bine udate.10 litri de apa pe metrul patrat, nu reprezinta o cantitate prea mareVor fi udate numai diminetile devreme sau serile.
Buruienile ar trebui inlaturate pe cat posibil, inca de la pregatirea straturilor.Altfel apare pericolul, cresterii acestora imposibil de inlaturat.Nu se va mai folosi erbicid chimic, pt ca plantele au de suferit.
Florile ofilite este bine sa fie indepartate acest lucru avand efecte benefice asupra imaginii plantei, iar in unele cazuri s-a constatat ca stimuleaza formarea de noi boboci.
Plantelor perene mari li se poate aplica o taiere de crestere in toamna, crengile putand fi taiate scurt deasupra solului.
Exemplarele de arbusti mai sensibili (ex.Cerceii doamnei) trebuie protejati in iarna prin acoperirea lor cu frunze si ramuri, in scopul ocrotirii de inghet.
Acelasi lucru se aplica si arbustilor in primul an de iernare.
In limbaj cotidian, plantele perene sunt descrise adesea ca plante cu o raspandire mare.Definitia corecta suna de fapt altfel: plantele perene sunt plantele cu o lunga durata de viata, plante care in fiecare primavara expulzeaza noi boboci.Bobocii se pot dezvolta deasupra solului, pe sol sau chiar in subsol.Substantele nutritive, precum si apa necesara vor fi stocate in tuberculi, cepe sau radacinile carnoase.Nu toate plantele perene isi pierd frunzele toamna.Durata de viata a plantelor este lunga si se intinde de regula pe mai multe decenii.Ceea ce urmeaza este un scurt sumar:
- Crinii imperiali, narcisele, bujorii- pana la 78 de ani;
- Ghioceii, viorelele- pana la 60 de ani;
-Papucul- doamnei, floxul sau brumarelele, amarilusul- pana la 50 de ani;
-Stanjeneii, ochiul- boului, hemerocalllis, toporasii- pana la 47 de ani;
-Splinuta sau solidago, hepatica sau crucea voinicului, primula- pana la 30 de ani.
In esenta, plantele perene sunt impartite in plante perene iubitoare de soare si plante perene iubitoare de umbra.In clasa celor iubitoare de umbra intra toate plantele care au avut initial originea in padure.La acestea se mai adauga de ex. si hepatica, floarea- pastelui (Anemone nemorosa), mierea- ursului si mai multe plante din clasa ophioglossaceae.Plantele iubitoare de umbra pot trai si in locurile insorite, cu conditia sa fie bine udate.
Deosebit de practice sunt plantele perene care pot sta toata ziua in soare.Acestea sunt impartite in plante agatatoare si plante pitice, de strat.Ele sunt colorate, variate si adesea ft. exotice.
Plantele perene cresc atat in soluri bogate in substante nutritive, cat si in cele sarace.La plantare trebuie respectata o distanta suficienta intre plante.
Sfat:- Inainte de plantare, informati-va asupra marimii pe care o va avea planta la maturitate.
Perioadele clasice de plantare sunt primavara si toamna.Soiurile usor sensibile la inghet se vor planta primavara.Plantele perene trebuie regulat feritilizate.In principiu se poate renunta la fertilizantul sintetic, folosindu-se in loc fertilizant organic sau compost.Gunoiul de grajd poate fi amestecat cu acesta numai daca este bine fermentat.Perioada optima pt fertilizare este de la sfarsitul lui aprilie pana la mijlocul lui mai.
Important:- In perioadele secetoase, plantele perene trebuie bine udate.10 litri de apa pe metrul patrat, nu reprezinta o cantitate prea mareVor fi udate numai diminetile devreme sau serile.
Buruienile ar trebui inlaturate pe cat posibil, inca de la pregatirea straturilor.Altfel apare pericolul, cresterii acestora imposibil de inlaturat.Nu se va mai folosi erbicid chimic, pt ca plantele au de suferit.
Florile ofilite este bine sa fie indepartate acest lucru avand efecte benefice asupra imaginii plantei, iar in unele cazuri s-a constatat ca stimuleaza formarea de noi boboci.
Plantelor perene mari li se poate aplica o taiere de crestere in toamna, crengile putand fi taiate scurt deasupra solului.
Exemplarele de arbusti mai sensibili (ex.Cerceii doamnei) trebuie protejati in iarna prin acoperirea lor cu frunze si ramuri, in scopul ocrotirii de inghet.
Acelasi lucru se aplica si arbustilor in primul an de iernare.
